24 ianuarie 1859 – Alexandru Ioan Cuza a fost ales Domn al Țării Românești.

Convenția de la Paris a consfințit unirea formală într-un stat cu numele Principatele Unite, alegerea a doi domni, două adunări, două guverne, organizarea a două instituții comune la Focșani (Comisia Centrală și Înalta Curte de Justiție și Casație), abolirea monopolurilor și a privilegiilor de clasă.

Deși au existat și voci împotriva unirii, mai ales în Moldova, existând temeri că desemnarea Bucureștiului drept capitală va face ca Moldova să-și piardă din influență, divanurile ad-hoc organizate în anii 1857 și 1858 au demonstrat dorința de unire a populației. La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă l-a ales în unanimitate Domn pe Alexandru Ioan Cuza, șeful partidei unioniștilor moldoveni.


În Țara Românească, unde alegerile urmau să se țină pe 24 ianuarie, locțiitorii domnești erau antiunioniști, iar Adunarea electivă era dominată de conservatori, astfel că bucureștenii au fost mobilizați pentru a susține candidatura lui Cuza. În ședința din 24 ianuarie 1859, deputatul Vasile Boerescu a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost votat în unanimitate, stârnind mânia Porții Otomane și a Austriei, care au considerat alegerea drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul actului nu se prevedea ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane distincte. S-a realizat astfel, de facto, Unirea Principatelor Române. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei a declanșat în Iași o manifestație așa cum Iașul nu mai cunoscuse până atunci. Mii de oameni, masați în piața palatului, au aclamat ore întregi alegerea lui Cuza, iar orașul a fost iluminat timp de patru zile. La lumina torțelor, procesiuni însumând mase mari de oameni, veneau să-l felicite pe Domn.

Cuza a intrat în București la 8 februarie 1859, fiind primit cu mare fast. Conferința puterilor garante de la Paris (26 martie–25 august 1859) a recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza Domn al celor două Principate, iar pe 4 decembrie 1861 și Poarta a recunoscut unirea, dar doar pe durata domniei lui Cuza.