Numerele spun o poveste tulburătoare. În doar o săptămână, populaţia activă a Filipinelor a scăzut de la 25 de jucători la doar 9, o scădere de 64%.
Unde au plecat ceilalţi?
Zvonurile se răspândesc în întreaga comunitate. Unii susţin că au plecat în străinătate în căutarea unor oportunităţi mai bune. Alţii şoptesc posibilităţi mai întunecate, deşi nicio informaţie de încredere nu a confirmat ce s-a întâmplat cu cei care au dispărut din joc.
Deocamdată, nimeni nu ştie întreaga poveste.
Dar poate că întrebarea mai importantă nu este unde s-au dus jucătorii, ci de ce atât de mulți au pierdut dorința de a rămâne.
Este dificil să rămâi devotat unei naţiuni când nu o mai poţi vedea pe hartă. Mândria naţională nu este susţinută doar de un nume. Jucătorii au nevoie de ceva pentru a apăra, ceva pentru a construi, și undeva ei pot numi cu mândrie acasă.
Fără teritoriu, chiar şi cel mai puternic patriotism poate începe să se estompeze. Bătăliile îşi pierd sensul. Promisiunile independenţei se îndepărtează. Şi în cele din urmă, logarea în fiecare zi s-ar putea să nu mai merite.
Deci, unde este Filipine acum?
Geografic, undeva în Pacific. În inimile jucătorilor rămaşi, poate încă în viaţă. Dar pe harta politică a lui Eclesiar, prezenţa sa pare să fi devenit puţin mai mult decât o amintire care dispare.
La fel ca urmele lăsate pe o plajă, ţinta Filipinelor rămâne pentru un moment. Apoi vin valurile, spălând ce era odată acolo.
Nouă rămân unde au stat odată 25.
Întrebarea este dacă cei nouă pot păstra naţiunea în viaţă sau dacă, într-o zi, Filipine vor dispărea nu numai de pe hartă, ci şi din amintirile celor care au luptat o dată pentru ea.
Pentru că o naţiune nu dispare în momentul în care îşi pierde pământul. Uneori, dispare când oamenii lui nu mai cred că există un motiv să se întoarcă.
